Partea I – motivaţie

  Salut, aş vrea sa vă spun trei lucruri pentru care prefer meseria de barman şi nu altă meserie… Păi  unu,  legătura cu oamenii. Ce înseamnă asta? Posibilitatea extraordinară de a vorbi cu toate categoriile de oameni, de la oameni bogaţi la oameni săraci, oameni in vârstă, femei, bărbaţi, burlaci şi burlăciţe, oameni căsătoriţi, corporatişti, muncitori, profesori, doctori, afacerişti, artişti, adolescenţi, copii – cu toţii trec pe la tine prin bar. Această diversitate fantastică este dublată de faptul că poţi obţine cel putin zece informatii de la fiecare, care te vor ajuta pe viitor şi, de ce nu? strategii de gândire specifice fiecărei categorii sociale.

          Doi, faptul că sunt în centrul atenţiei mai tot timpul, pentru că noi, barmanii,  suntem în mijlocul locaţiei, tot timpul în mişcare, atrăgând inevitabil privirile. Noi suntem cei care lucrăm cu foc sau vorbim mai tot timpul cu o doamnă singură care are nevoie de atenţie, noi putem arunca sticle sau putem spune glume, noi suntem inima unei locaţii şi apoi muzica. Spun că muzica se află pe locul doi pentru că nici un fel de dans nu iese destul de bine decât atunci cand bei ceva şi nici un grup nu o sa se ridice sa danseze cea mai frumoasa melodie decât după ce au băut niţeluş… Deci cine este cel mai important intr-o locatie?…

            Trei. De ce să nu recunosc că ies şi ceva bani din asta. De la începuturile ei, această meserie era super respectată, nu foarte mulţi oameni puteau fi barmani şi oricine era un alchimist al băuturilor. Tocmai de aceea acest job era respectat şi poate că deţinea o poziţie mai privilegiată în societate. Astăzi, în ţări consumatoare precum Anglia, S.U.A., Spania sau Germania acest job se ridică la alt nivel decât la noi, o ţară „proaspăt” ieşită de sub comunism…. Ceea ce vreau să spun este că oamenii care frecventează acum barurile de la noi, mai puţin tineretul dornic de noutăţi şi prin urmare oarecum documentat, sunt oamenii care obisnuiau sa bea doar Campari, Gin, Triple Sec, Martini Bianco sau mai ştiu eu ce alta  bautură-vedetă de pe timpul lui Ceauşescu şi în anii 90. Dar să revin la partea financiară cu care eu mă laud, mulţi dintre barmanii de acum se pare că fac ori prea puţini bani ori prea mulţi. De ce? Pentru că cei care fac prea puţini bani sunt cei care au informaţie zero şi fac o „aroganţă” cu presupusele lor indeletniciri de specialişti, vrând să primească ceva spagă dar muncă nu prea se obosesc să facă. Iar cei care fac mult prea mulţi, sunt aproape la fel  ca primii, însă ei uită sa mai treacă unele dintre produse pe casa de marcat sau pun mai putin în pahar ca să facă plus la bar şi să-l primească ei. Din păcate toţi acesti asa-zişi barmani sunt de scurtă durată adică fac asta maxim un an-doi după care lumea începe uşor, uşor să-i înlocuiască  eventual să-i dea afară şi cu nume rău….

 Dacă vrei să faci ceva banuţi ….. păi trebuie sa fii cel mai bun, să ai cât mai multe informaţii interesante şi utile, să ai cel mai rapid timp de reacţie, să scoti cât mai multe produse  în cât mai puţin timp şi totodată să fii happy, „entertainer”(mai pe româneşte să fii hâtru, sa faci giumbuşlucuri şi să fii un pic măscărici) şi să ai disponibilitatea de a te mula pe fiecare personaj din faţa ta, indiferent de starea pe care o ai în acel moment,  dându-i un mini boost de energie pozitivă, făcându-i ziua un pic mai bună.

             Meseria de barman iţi poate contura un orizont destul de vast, plin de cunoştinţe, oameni, gândire adaptabilă, timp de reacţie, posibilitatea de a fi calm în orice situaţie. Tocmai de aceea consider că barmania mă face mai bun pentru că pot obţine lucruri de la oameni (cum ar fi cunoştinţe, informaţii, noutăţi, atenţie). Totodată uneori mă face să mă simt ca un mic păpuşar, pentru că deţin un oareşce control asupra oamenilor: în anumite momente le pot da ce bautură vreau, le pot umbla la senzorul de poftă şi gust cum vreau, îi pot amuza, le pot schimba starea de spirit.

De asemenea,  pot zice că mă face mai bun pentru că sunt nevoit să iau decizii rapide si acele decizii trebuie să fie folositoare şi diversitatea umană cu care am de a face îmi conturează calităţi de psiholog, un bun barman este şi un foarte bun ascultător. Alte calităţi mai sunt atenţia distributivă, eye contact, încrederea pe care ţi-o construieşti în propria persoană pentru că eşti în centrul atenţiei, expandarea gusturilor (adică uşor-uşor dezvolţi o sensibilitate aparte în a diferenţia şi combina aromele, gusturile, licorile şi fructele), şi potenţialii prieteni noi din orice moment.

Cum se întâmplă mereu cu lucrurile bune, ele au şi o parte mai puţin plăcută: statul în picioare destul de mult, nu poţi spune ce simţi atunci când vrei să spui acel ceva, trebuie să iei masa pe fugă. Chiar dacă aceste inconveniente pot deveni de-a dreptul enervante uneori, stau şi mă gândesc că gestionarea lor eficientă ne poate ajuta pe noi, barmanii, să ajungem la o carieră de succes, putem deveni imaginea unei băuturi, putem deveni un profesor bun în cadrul unei şcoli de barmani, putem calatori peste tot în lume pentru a vinde informații, putem scrie cărti, ne putem deschide o şcoală de barmani şi – mai mult –  putem avea propriul nostru bar.

              Vreau să mai spun câteva lucruri care mă determină să consider barmania cel mai tare job: lucrez cu băuturi şi pot afla multe despre ele, întotdeauna este distractiv și întotdeauna ai de aflat lucruri noi şi, mai ales există, posibilitatea de a avansa.

              Finalul acestei povestiri se termină cu „cele zece fericiri ale barmaniei”:

posibilitatea de a face oamenii fericiţi; cel mai bun prieten; cunoşti oameni; cunoştinţe; fete; centrul atenţiei; un bun psiholog; dezvoltarea atenţiei; joaca cu gusturile; întotdeauna fericit.

Urmează şi partea a II-a, distracţie…

Autor: Mihai Ungureanu